DESPRE PERSUASIUNE ŞI MANIPULARE

Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge într-un mod sau altul pe cineva să facă sau să aleagă un lucru.
Persoana care ia decizia, o face de multe ori pe baza altor tipuri de argumente decât cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsă de "necesitatea" sau "importanţa" aparentă a acţiunii sau lucrului respectiv.
În acest sens putem spune că reclamele sunt persuasive. Ni se spune zilnic, în fel şi chip, că ne trebuie un telefon mobil, un anume detergent, un anume medicament, produs cosmetic, o casetă etc., dar nu ni se demonstrează cu argumente acest fapt.
Ce ne spun reclamele? Într-o formă simplă, directă, făcând apel cel mai adesea la trebuinţele şi la sensibilitatea noastră, ni se recomandă să consumăm ceva. Uneori, însă, reclamele nu argumentează ideea de a consuma acel produs, ba mai conţin şi unele greşeli regretabile!
De exemplu, ni se spune că:

• X protejează împotriva cariilor pentru că gustul său durează foarte mult. (Este evident că nu gustul ne protejează dantura.)
• Y oferă un salariu pe viaţă, timp de 25 de ani. (De ce 25 de ani este totuna cu viaţa? Dacă trăim mai mult?)
• Trebuie să bem Z, şi pentru că cineva a furat originalul, noi îl putem găsi consumând mai multă băutură răcoritoare Z. (Dacă a fost furat originalul, oare ce suntem invitaţi să bem?)

Se spune ca trăim într-o perioadă de explozie informaţională, că informaţia ne asaltează, fie că vrem, fie că nu vrem. A înţelege caracterul persuasiv al reclamelor face parte dintre instrumentele noastre de protecţie împotriva proastei calităţi, a modei cu orice preţ, a subjugării noastre de către producătorii de bunuri (alimente, vestimentaţie, divertisment etc.).
Prin manipulare înţelegem acţiunea de a influenţa prin mijloace specifice o persoană sau un grup, astfel încât persoanele manipulate să aibă impresia că acţionează conform ideilor şi intereselor proprii. În realitate însă, ele preiau o părere (argumentare, idee, evaluare) care nu le aparţine, ci le-a fost indusă prin diferite mijloace. Iată câteva exemple:
a) Ziaristul care face un comentariu este foarte cunoscut. I se preia punctul de vedere pentru că este faimos, este de la un ziar sau de la o revistă de prestigiu. Aceasta situaţie poartă numele de "efect de prestigiu al mass-mediei".
b) Ni se spune că majoritatea oamenilor cred lucrul respectiv. Noi nu vrem să fim mai prejos; nu avem tăria unei opinii separate. Este vorba de forţa opiniei majoritare.
c) Ni se spune că părinţii au idei învechite. Tinerii ştiu ce vor. Noi suntem tineri şi nu putem fi de acord cu cei bătrâni. Este vorba de folosirea unor mecanisme sau trăsături psihologice  pentru a obţine efectul dorit.
Manipularea mai poartă numele de "violenţă simbolică". Nu suntem bătuţi, bruscaţi, forţaţi să credem sau să facem ceva. Cunoscându-ni-se felul de a fi, specificul vârstei sau alte particularităţi, putem fi determinaţi să credem ceea ce o persoană sau un grup de persoane şi-a propus să ne facă să credem. Dacă am fi întrebaţi cine ne-a influenţat, am răspunde cu mândrie că nimeni. Pe asta mizează şi cei care ne manipulează. Pe hotărârea noastră de a nu ne lăsa "duşi de nas", de a crede ceea ce vrem noi să credem. Din nefericire însă, în manipulare suntem aduşi în situaţia de a vrea ceea ce au hotărât alţii că trebuie, astfel încât ei să-şi atingă scopurile.
Ce este de făcut, cum să procedăm pentru a rezista persuasiunii sau manipulării?

• Cereţi argumente. Întrebaţi sau întrebaţi-vă "de ce oare"?
• Analizaţi logic argumentele pe care le primiţi.
• Încercaţi să produceţi contraargumente. Dacă aţi reuşit, cântăriţi-le şi vedeţi dacă sunt sau nu contradictorii.
• Nu vă grăbiţi să decideţi, dar nici nu tărăgănaţi la nesfârşit luarea unei hotărâri.
• Sfătuiţi-vă cu o persoană a cărei putere de decizie o apreciaţi.
• Sfătuiţi-vă cu o persoană în care aveţi încredere, chiar dacă nu ştie multe lucruri în domeniul respectiv. Ea vă cunoaşte, însă, opţiunile, valorile şi trebuinţele şi se poate pune în "pielea voastră". 
• Căutaţi cazuri asemănătoare. Istoria se repetă, deşi mulţi consideră că n-ar trebui sau că nu este aşa.
• Nu toţi cei care vă sfătuiesc să faceţi ceva vor să vă manipuleze.
• Nu toţi cei care vă determină să faceţi ceva au şi de câştigat de pe urma acestui fapt.
• Rareori părinţii vă vor răul. Nu-i suspectaţi de manipulare! Dacă totuşi o faceţi, convingeţi-vă prin toate mijloacele că aşa este. Discutaţi cu ei deschis asemenea probleme.   

CE NU SE ÎNVAŢĂ LA ŞCOALĂ

Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile "corecte" din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală.
Regula nr. 1:  Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea!
Regula nr. 2:  Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.
Regula nr. 3:  Nu vei câştiga 60.000 $ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.
Regula nr. 4:  Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef!
Regula nr. 5:  A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă.
Regula nr. 6:  Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.
Regula nr. 7:  Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine, spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că, înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi despăduchezi propriul dulap.
Regula nr. 8:  Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli s-au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.
Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi  interesează să te ajute să "te găseşti". Faci asta în timpul liber.
Regula nr. 10:  Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu.

Regula nr. 11: Fii amabil cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucrezi pentru vreunul dintre ei.

 

Consilier şcolar: LUCIA PEIA